sâmbătă, 5 martie 2011

Ajutati popii sa pescuiasca

http://www.dollo.ro/2010/08/ajutati-popii-sa-pescuiasca/
Dollo Religioase 24 August 2010 9 Comentarii

Parintele Constantin, din comuna Smeeeni judetul Buzau, si-a deschis prin anii 90 o afacere cu usi, ferestre si ceva materiale de constructie. A mers o vreme, chiar daca era silit de multe ori sa lase babele sa astepte la usa bisericii cu coliva in panere, pentru ca el era plecat la Buzau dupa marfa. Omul lui Dumnezeu nu avea incredere in nimeni ca sa-si delege competentele, asa ca prefera sa se imparta intre cele doua job-uri: intr-una le deschidea inimile oamenilor catre Dumnezeu, in cealalta le fereca usile si ferestrele impotriva intemperiilor naturii.


Lucrurile au mers, cum spuneam, pana cand parintele si-a dat seama ca piata banoasa e in alta parte. Zona nu abunda in constructii noi, deci preotul si-a pus repede intrebarea de bun simt: cate usi si ferestre poti sa vinzi ca sa dezvolti afacerea?

Next level s-a dovedit a fi un domeniu mult mai legat de main job-ul parintelui. Pompele funebre. Si asa a ajuns parintele Constantin sa detina monopol pe un domeniu care reprezinta visul oricarui antreprenor, pentru ca vizeaza si satisface nevoile absolut oricarui segment de piata.

Dintotdeauna oamenii din comunele limitrofe au mers la Buzau dupa cumparaturile pentru inmormantare. De cand parintele si-a deschis firma de pompe funebre nu mai indrazneste nimeni sa faca drumul pana la oras, pentru ca nu e frumos sa-l eludezi taman pe preotul care-ti va baga mortul in groapa. Daca vrei ca inmormantarea sa decurga bine, trebuie sa cumperi ce iti vinde parintele: sicriu, cruce, coroana, lumanari … Apoi sa strecori cuminte, in sutana lui, banii pentru stalpi si celelalte rugaciuni pe care le citeste la capataiul celui care a trecut dincolo. Iar parintele are marfa si preturi pentru toate buzunarele.

Cand ajungi la cimitir nu trebuie sa uiti groparii, care si ei au trecut tot in slujba popii, si pe langa tariful perceput de firma fetei bisericesti au si ei diferite nevoi.

La final toata lumea va fi multumita, iar gura satului nu va comenta decat, eventual, ce mult orez au avut sarmalele de la pomana, pentru ca nimeni nu va indrazni sa mai comenteze calitatea dantelei de la perna decedatului, de vreme ce ea e vanduta de „printele”.

De ce va povestesc toate astea? Pentru ca tocmai le-am aflat intamplator (nu stiam de ce unchiul e asa pornit impotriva preotilor si nu vrea sa se spovedeasca inainte de operatie) si pentru ca vad in preotul Constantin de la Smeeni un model de succes pentru preotimea din Romania, categorie profesionala despre salarizarea careia se vorbeste in multe medii, de cand parlamentarul Silviu Prigoana a decis sa deschida cutia Pandorei.

Daca presedintele Romaniei, Traian Basescu, ar afla despre intreprinzatorul parinte Constantin de la Smeeni cu siguranta ca l-ar da exemplu plangaciosilor care protesteaza la adresa micsorarii salariilor bugetare.

Pentru ca orice bugetar din Romania ar trebui sa-si caute cel putin inca un job inainte de a astepta ca statul sa-i plateasca ratele la banca. Iar preotii, la fel ca oricare alta categorie bugetara, nu muncesc 16 ore pe zi ca presedintele, deci ar avea suficient timp sa-si dezvolte o cariera paralela, ca sa-si indestuleze familiile. Spre deosebire de profesori sau doctori, preotii ar avea chiar avantajul unei reputatii net superioare in randul norodului, deci clientela ar fi din start fidelizata de notorietatea patronului.

Acuma o sa spuneti ca Isus le-a dat pescarilor pestele – printr-o minune, fireste – direct in navoade, omitand sa le comunice si formula magica prin care adunase toti pestii aia acolo. Dupa ce le-a umplut barcile cu peste Isus le-ar fi spus ceva de genul :„Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni” (Matei IV, 19). Deci daca Isus a vrut sa fim niste asistati, nu e momentul sa-i nesocotim vrerea taman in timp de criza si sa incercam lucruri noi.

Dar ulterior (sau poate chiar mai inainte, cine stie) un proverb chinezesc (se pare) a deconspirat adevarata reteta a imbogatirii: Daca vrei sa ajuti un om sarac, da-i o undita si invata-l sa pescuiasca. Nici poporul roman nu seamana cu ala chinez, nici preotimea ortodoxa cu aia budista, iar romanii, popor glumet din fire, au si gasit o continuare a acestui proverb intelept: „da-i o undita si invata-l sa pescuiasca, ca sa stea toata ziua pe balta si sa bea bere!”.

S-ar putea ca initiativa legislativa a lui Prigoana sa fie doar o metoda a animalului politic de a se urca pe un val creat deja de opinia publica atee, care dezbate de cateva luni teoria impozitarii veniturilor bisericesti. Dar deocamdata e singurul politician care a avut curajul sa propuna asa ceva, intr-o Romanie in care niciun alt ales n-a indraznit sa-l supere pe preafericit. Iar faptul ca multi preoti deja au invatat sa pescuiasca singuri, chiar daca mai primesc si salariul de la stat (iar patriarhul Daniel este considerat unul dintre cei mai de succes antreprenori din Biserica Ortodoxa Romana), ne arata ca pana la urma masura taierii alocatiilor bugetare pentru salarizarea preotilor nici n-ar fi asa de dramatica, si s-ar putea face fara niste cursuri de … pescuit antreprenorial.

PS: TVR face chiar un sondaj online pe tema asta: sa mai fie sau nu preotii salarizati de la bugetul de stat? Puteti sa votati, daca vreti si daca aveti o parere deja formata in sensul asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu