Înalt Prea Sfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăuţilor, conduce, supraveghează si administrează Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei
Biserica Ortodoxă Română si-a creat un vehicul pentru administrarea averilor mobiliare si imobiliare preluate abuziv de statul român în zorii comunismului. Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB) si-a angajat avocaţi si se luptă în instanţă acum pentru a recupera 192.468 de hectare de pădure. Fondul a recâstigat deja Cazinoul din Vatra Dornei si a depus cereri de retrocedare pentru toate celelalte bunuri aflate în proprietatea sa înainte de 1945: mine, fabrici, stabilimente balneare, păsuni, păstrăvării, iazuri si fonduri de vânătoare.
Arhiepiscopul Sucevei si Rădăuţilor supraveghează si controlează întreaga administraţie a Fondului. El are dreptul de a încadra personalul salariat, de a numi si revoca administratorul si sefii serviciilor si de a pune în miscare acţiunile disciplinare. Arhiepiscopul este ajutat de administratorul Fondului, consilierul de specialitate, Consiliul Eparhial, precum si de Consiliul Director al Fondului. Consilierul economic, preotul Cătălin Axinte, a declarat pentru SFin că FBORB e operaţional. „Fondul are în proprietate mai multe păduri, mine, fabrici, obiective turistice, dar nu deţine încă acest patrimoniu. Am făcut demersuri la toate instituţiile abilitate, sunt procese pe rol, asteptăm să primim ceea ce este al nostru“, a subliniat consilierul economic al Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăuţilor. În aceste procese a fost angajat biroul de avocatură condus de Tudor Vasile, decanul Baroului din Suceava. Alături de avocaţi a stat însă si Vasile Lupu, un membru marcant al PNTCD, acesta intermediind relaţia dintre Fond si autorităţile statului. „Sunt membru al Consiliului Eparhial si în această calitate am fost delegat de Înaltul Pimen să reprezint uneori Fondul“, a recunoscut Vasile Lupu.
Cum s-a concentrat Fondul Bisericesc
Fondul este una si aceeasi persoană juridică cu cea desfiinţată abuziv prin Decretul 273/24 iunie 1949, după 165 de ani de existenţă. Istoria sa este extrem de zbuciumată si interesantă. În anul 1775, când Bucovina a fost anexată Austro-Ungariei, proprietăţile bisericesti ocupau 2/3 din suprafaţa provinciei. Prin ordonanţa din 27.12.1781, Împăratul Iosif al II-lea a dispus inventarierea tuturor averilor bisericesti, iar prin Ordonanţa din 19 iunie 1783 a fost redus numărul mănăstirilor si creat Fondul Bisericesc care cuprindea toate averile mobile si imobile ale Episcopiei Rădăuţi si ale tuturor mănăstirilor si schiturilor bucovinene. În 1786 patrimoniul Fondului era constituit din 109 mosii si sate si 28 de munţi, pe care trăiau circa 37.000 de oameni.
Fondul Bisericesc - denumit sub stăpânirea austro-ungară Fondul Religionar Greco-Oriental din Bucovina - si-a mărit proprietatea si prin cumpărarea unor mari domenii forestiere. Spre exemplu, în anul 1870, statul austriac a vândut Fondului vastul domeniu muntos din Câmpulung Moldovenesc si Dorna, în suprafaţă de 69.217 hectare, cu suma de 2.900.000 coroane.
Prin legea specială de organizare si funcţionare a Bisericii Ortodoxe, publicată în Monitorul Oficial nr. 97/06.05.1925, s-a creat baza legală constituţională pentru organizarea si funcţionarea Fondului, care si-a schimbat denumirea pentru ultima dată, devenind Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Acesta era o persoană juridică, administrată prin Consiliul Eparhial, sub presedinţia Arhiepiscopului si Mitropolitului Bucovinei, care îl reprezenta în justiţie si în toate actele sale.
Printr-o decizie din 7.05.1931, Curtea de Casaţie din Varsovia a stabilit că patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este o avere separată de patrimoniul statului, iar această stare de fapt nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbusirii monarhiei habsburgice. În perioada interbelică, Fondul a fost un model de administrare, exploatare si conservare a pădurilor în Europa Centrală si de Răsărit. Cu originea în donaţiile voievozilor si boierilor moldoveni către mănăstirile si bisericile din Bucovina, această fundaţie, înfiinţată prin lege, a reusit să folosească profitul obţinut din exploatarea pădurilor, ca si din a altor bunuri imobiliare, exclusiv pentru întreţinerea mănăstirilor si bisericilor, pentru opere caritabile, sub controlul sever al statului.
Biserica Ortodoxă Română si-a creat un vehicul pentru administrarea averilor mobiliare si imobiliare preluate abuziv de statul român în zorii comunismului. Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB) si-a angajat avocaţi si se luptă în instanţă acum pentru a recupera 192.468 de hectare de pădure. Fondul a recâstigat deja Cazinoul din Vatra Dornei si a depus cereri de retrocedare pentru toate celelalte bunuri aflate în proprietatea sa înainte de 1945: mine, fabrici, stabilimente balneare, păsuni, păstrăvării, iazuri si fonduri de vânătoare.
Arhiepiscopul Sucevei si Rădăuţilor supraveghează si controlează întreaga administraţie a Fondului. El are dreptul de a încadra personalul salariat, de a numi si revoca administratorul si sefii serviciilor si de a pune în miscare acţiunile disciplinare. Arhiepiscopul este ajutat de administratorul Fondului, consilierul de specialitate, Consiliul Eparhial, precum si de Consiliul Director al Fondului. Consilierul economic, preotul Cătălin Axinte, a declarat pentru SFin că FBORB e operaţional. „Fondul are în proprietate mai multe păduri, mine, fabrici, obiective turistice, dar nu deţine încă acest patrimoniu. Am făcut demersuri la toate instituţiile abilitate, sunt procese pe rol, asteptăm să primim ceea ce este al nostru“, a subliniat consilierul economic al Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăuţilor. În aceste procese a fost angajat biroul de avocatură condus de Tudor Vasile, decanul Baroului din Suceava. Alături de avocaţi a stat însă si Vasile Lupu, un membru marcant al PNTCD, acesta intermediind relaţia dintre Fond si autorităţile statului. „Sunt membru al Consiliului Eparhial si în această calitate am fost delegat de Înaltul Pimen să reprezint uneori Fondul“, a recunoscut Vasile Lupu.
Cum s-a concentrat Fondul Bisericesc
Fondul este una si aceeasi persoană juridică cu cea desfiinţată abuziv prin Decretul 273/24 iunie 1949, după 165 de ani de existenţă. Istoria sa este extrem de zbuciumată si interesantă. În anul 1775, când Bucovina a fost anexată Austro-Ungariei, proprietăţile bisericesti ocupau 2/3 din suprafaţa provinciei. Prin ordonanţa din 27.12.1781, Împăratul Iosif al II-lea a dispus inventarierea tuturor averilor bisericesti, iar prin Ordonanţa din 19 iunie 1783 a fost redus numărul mănăstirilor si creat Fondul Bisericesc care cuprindea toate averile mobile si imobile ale Episcopiei Rădăuţi si ale tuturor mănăstirilor si schiturilor bucovinene. În 1786 patrimoniul Fondului era constituit din 109 mosii si sate si 28 de munţi, pe care trăiau circa 37.000 de oameni.
Fondul Bisericesc - denumit sub stăpânirea austro-ungară Fondul Religionar Greco-Oriental din Bucovina - si-a mărit proprietatea si prin cumpărarea unor mari domenii forestiere. Spre exemplu, în anul 1870, statul austriac a vândut Fondului vastul domeniu muntos din Câmpulung Moldovenesc si Dorna, în suprafaţă de 69.217 hectare, cu suma de 2.900.000 coroane.
Prin legea specială de organizare si funcţionare a Bisericii Ortodoxe, publicată în Monitorul Oficial nr. 97/06.05.1925, s-a creat baza legală constituţională pentru organizarea si funcţionarea Fondului, care si-a schimbat denumirea pentru ultima dată, devenind Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Acesta era o persoană juridică, administrată prin Consiliul Eparhial, sub presedinţia Arhiepiscopului si Mitropolitului Bucovinei, care îl reprezenta în justiţie si în toate actele sale.
Printr-o decizie din 7.05.1931, Curtea de Casaţie din Varsovia a stabilit că patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este o avere separată de patrimoniul statului, iar această stare de fapt nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbusirii monarhiei habsburgice. În perioada interbelică, Fondul a fost un model de administrare, exploatare si conservare a pădurilor în Europa Centrală si de Răsărit. Cu originea în donaţiile voievozilor si boierilor moldoveni către mănăstirile si bisericile din Bucovina, această fundaţie, înfiinţată prin lege, a reusit să folosească profitul obţinut din exploatarea pădurilor, ca si din a altor bunuri imobiliare, exclusiv pentru întreţinerea mănăstirilor si bisericilor, pentru opere caritabile, sub controlul sever al statului.
O avere uriasă
Potrivit documentelor vremii, averea imobiliară a Fondului era alcătuită, în 1920, din peste 250.000 de hectare de pădure, de unde lemnul prelucrat era exportat în Orientul Apropiat si Europa Centrală. În patrimoniul imobiliar intrau domenii ce se întindeau pe circa 17.000 de hectare, mine de mangan - în Iocobeni, Vatra Dornei si Mestecs - si mine de pirită. Tot în averea Fondului erau înscrise stabilimentele balneoclimaterice din Vatra Dornei, băile sulfuroase cu nămol din Iacobeni, izvorul de apă de masă Poiana Negrii, pescăriile de la Cosmeni, păstrăvării cu capacitatea de circa 300 de tone de icre pe an, alte imobile închiriate statului austriac, numeroase clădiri necesare procesului de producţie si administraţie. Una peste alta, averea Fondului Bisericesc era estimată în 1914 la 165 de milioane de coroane, din care 20 de milioane în numerar si hârtii de valoare.
Întreruperea brutală a existenţei Fondului s-a făcut printr-o decizie a ministrului finanţelor în baza Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 273/1949, decret care, nefiind publicat în buletinul oficial al vremii, nu a existat juridic niciodată. Autorităţile comuniste au ocupat însă proprietăţile imobiliare bisericesti, pe care le-au exploatat după nevoi si conjunctură.
Fondul a fost reînfiinţat legal după 1989 si s-a organizat după toate regulile economiei de piaţă. Si-a creat structuri de personal, servicii comercial si financiar-contabil, departament de contencios si a înfiinţat chiar un serviciu de pază si protecţie. Lucrurile au mers însă anevoios. „Fondul are personal angajat, dar nu în toate departamentele“, explică preotul Cătălin Axinte.
Consiliul Eparhial, din care face parte consilierul, administrează averea Fondului. Alcătuieste proiectul bugetului anual pe care îl prezintă Adunării eparhiale spre adoptare, prezintă execuţia bugetară pe anul precedent, propune Înaltului Pimen numirea personalului de conducere, avizează tranzacţiile imobiliare si achiziţiile ce depăsesc 100.000 de lei, aprobă contractele de garanţii mobiliare si imobiliare si numeste comisia de cenzori. În cazul litigiilor, Consiliul cere avizul serviciului contencios. Sedinţele Consiliului sunt prezidate de Arhiepiscop, care poate aproba sau respinge hotărârile acestui for. Înaltul prelat alege si echipa de conducere a Fondului, numind un administrator cu rang de director general. Acesta coordonează activităţile Fondului sub supravegherea Arhiepiscopului si are doi consilieri cu rang de director tehnic si economic.
Administrarea Fondului se face prin intermediul a sase servicii specializate, fiecare cu atribuţii distincte. Spre exemplu, serviciul comercial se ocupă de culegerea datelor si informaţiilor referitoare la pieţele de desfacere internă si externă si desfăsurarea licitaţiilor. Serviciul financiar-contabil ţine registrele de contabilitate, contabilizează veniturile si cheltuielile, stabileste preţurile si urmăreste contractele. Interesele Fondului vor fi apărate de consilierii juridici angajaţi ai serviciului contencios, care avizează tranzacţiile si urmăresc sau execută orice creanţă.
Retrocedarea creează tensiuni
Reînfiinţarea Fondului n-a fost însă văzută cu ochi buni de toată lumea: fundaţia Pro Fondbis-1946 Semper, înfiinţată de un avocat din Suceava, a solicitat anularea actului constitutiv si a statutului FBORB, iar autorităţile din judeţ au refuzat să dea o mână de ajutor Fondului. Motivul supărărilor? Prin cererea înregistrată sub nr. 14.524/27.07.2005, FBORB a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere în suprafaţă de 192.468,41 hectare. Tribunalul Suceava a admis, la mijlocul lunii martie 2007, cererea FBORB privind retrocedarea unei suprafeţe de pădure si a obligat RNP, Direcţia Silvică Suceava si statul român, prin Ministerul Finanţelor, să pună la dispoziţia Fondului o suprafaţă de 166.613 hectare. Comisia judeţeană de fond funciar Suceava si-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind restituirea, motivând că nu face obiectul Legii 1/2000 a fondului funciar si a Legii 247/2005 a proprietăţii.
„Din păcate, Direcţia Silvică si comisia judeţeană de fond funciar au antrenat Fondul în aproape 100 de procese“, spune Vasile Lupu. „Noi nu ne punem problema pierderii vreunui proces pe fond, dar partea adversă uzează de toate mijloacele procedurale pentru a trage de timp si a exploata sălbatic pădurile Bucovinei“, susţine fruntasul PNTCD, care crede că la mijloc sunt interesele câtorva firme care au contractat deja zeci de mii de metri cubi din aceste păduri si sponsorizează campaniile unor politicieni. „Cred că putem deja vorbi de un caz grav de corupţie“, a arătat Vasile Lupu. El a mai precizat că s-au făcut cereri de retrocedare si pentru alte bunuri care au aparţinut Fondului, fiind deja câstigat fostul Cazinou din Vatra Dornei.
Patima generată de cererile Fondului si piedicile puse de autorităţile locale îsi găsesc cu greu o explicaţie. În statutul Fondului scrie negru pe alb cum va fi folosit după retrocedare patrimoniul Bisericii, furat de comunisti: 1% din veniturile brute vor fi alocate pentru cresterea averii Fondului, 2% pentru crearea unui fond special de rezervă, iar 10% din valoarea masei lemnoase vândute va fi sursă de finanţare pentru construirea si modernizarea drumurilor si căilor ferate forestiere. Restul se va duce în restaurarea si întreţinerea monumentelor istorice, a patrimoniului bisericesc, construirea de noi lăcase de cult, grosul sumelor fiind alocate pentru opere de caritate, de la acordarea de burse pentru elevi si studenţi până la construirea de locuinţe pentru bătrâni si copii.
Potrivit documentelor vremii, averea imobiliară a Fondului era alcătuită, în 1920, din peste 250.000 de hectare de pădure, de unde lemnul prelucrat era exportat în Orientul Apropiat si Europa Centrală. În patrimoniul imobiliar intrau domenii ce se întindeau pe circa 17.000 de hectare, mine de mangan - în Iocobeni, Vatra Dornei si Mestecs - si mine de pirită. Tot în averea Fondului erau înscrise stabilimentele balneoclimaterice din Vatra Dornei, băile sulfuroase cu nămol din Iacobeni, izvorul de apă de masă Poiana Negrii, pescăriile de la Cosmeni, păstrăvării cu capacitatea de circa 300 de tone de icre pe an, alte imobile închiriate statului austriac, numeroase clădiri necesare procesului de producţie si administraţie. Una peste alta, averea Fondului Bisericesc era estimată în 1914 la 165 de milioane de coroane, din care 20 de milioane în numerar si hârtii de valoare.
Întreruperea brutală a existenţei Fondului s-a făcut printr-o decizie a ministrului finanţelor în baza Decretului Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 273/1949, decret care, nefiind publicat în buletinul oficial al vremii, nu a existat juridic niciodată. Autorităţile comuniste au ocupat însă proprietăţile imobiliare bisericesti, pe care le-au exploatat după nevoi si conjunctură.
Fondul a fost reînfiinţat legal după 1989 si s-a organizat după toate regulile economiei de piaţă. Si-a creat structuri de personal, servicii comercial si financiar-contabil, departament de contencios si a înfiinţat chiar un serviciu de pază si protecţie. Lucrurile au mers însă anevoios. „Fondul are personal angajat, dar nu în toate departamentele“, explică preotul Cătălin Axinte.
Consiliul Eparhial, din care face parte consilierul, administrează averea Fondului. Alcătuieste proiectul bugetului anual pe care îl prezintă Adunării eparhiale spre adoptare, prezintă execuţia bugetară pe anul precedent, propune Înaltului Pimen numirea personalului de conducere, avizează tranzacţiile imobiliare si achiziţiile ce depăsesc 100.000 de lei, aprobă contractele de garanţii mobiliare si imobiliare si numeste comisia de cenzori. În cazul litigiilor, Consiliul cere avizul serviciului contencios. Sedinţele Consiliului sunt prezidate de Arhiepiscop, care poate aproba sau respinge hotărârile acestui for. Înaltul prelat alege si echipa de conducere a Fondului, numind un administrator cu rang de director general. Acesta coordonează activităţile Fondului sub supravegherea Arhiepiscopului si are doi consilieri cu rang de director tehnic si economic.
Administrarea Fondului se face prin intermediul a sase servicii specializate, fiecare cu atribuţii distincte. Spre exemplu, serviciul comercial se ocupă de culegerea datelor si informaţiilor referitoare la pieţele de desfacere internă si externă si desfăsurarea licitaţiilor. Serviciul financiar-contabil ţine registrele de contabilitate, contabilizează veniturile si cheltuielile, stabileste preţurile si urmăreste contractele. Interesele Fondului vor fi apărate de consilierii juridici angajaţi ai serviciului contencios, care avizează tranzacţiile si urmăresc sau execută orice creanţă.
Retrocedarea creează tensiuni
Reînfiinţarea Fondului n-a fost însă văzută cu ochi buni de toată lumea: fundaţia Pro Fondbis-1946 Semper, înfiinţată de un avocat din Suceava, a solicitat anularea actului constitutiv si a statutului FBORB, iar autorităţile din judeţ au refuzat să dea o mână de ajutor Fondului. Motivul supărărilor? Prin cererea înregistrată sub nr. 14.524/27.07.2005, FBORB a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere în suprafaţă de 192.468,41 hectare. Tribunalul Suceava a admis, la mijlocul lunii martie 2007, cererea FBORB privind retrocedarea unei suprafeţe de pădure si a obligat RNP, Direcţia Silvică Suceava si statul român, prin Ministerul Finanţelor, să pună la dispoziţia Fondului o suprafaţă de 166.613 hectare. Comisia judeţeană de fond funciar Suceava si-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind restituirea, motivând că nu face obiectul Legii 1/2000 a fondului funciar si a Legii 247/2005 a proprietăţii.
„Din păcate, Direcţia Silvică si comisia judeţeană de fond funciar au antrenat Fondul în aproape 100 de procese“, spune Vasile Lupu. „Noi nu ne punem problema pierderii vreunui proces pe fond, dar partea adversă uzează de toate mijloacele procedurale pentru a trage de timp si a exploata sălbatic pădurile Bucovinei“, susţine fruntasul PNTCD, care crede că la mijloc sunt interesele câtorva firme care au contractat deja zeci de mii de metri cubi din aceste păduri si sponsorizează campaniile unor politicieni. „Cred că putem deja vorbi de un caz grav de corupţie“, a arătat Vasile Lupu. El a mai precizat că s-au făcut cereri de retrocedare si pentru alte bunuri care au aparţinut Fondului, fiind deja câstigat fostul Cazinou din Vatra Dornei.
Patima generată de cererile Fondului si piedicile puse de autorităţile locale îsi găsesc cu greu o explicaţie. În statutul Fondului scrie negru pe alb cum va fi folosit după retrocedare patrimoniul Bisericii, furat de comunisti: 1% din veniturile brute vor fi alocate pentru cresterea averii Fondului, 2% pentru crearea unui fond special de rezervă, iar 10% din valoarea masei lemnoase vândute va fi sursă de finanţare pentru construirea si modernizarea drumurilor si căilor ferate forestiere. Restul se va duce în restaurarea si întreţinerea monumentelor istorice, a patrimoniului bisericesc, construirea de noi lăcase de cult, grosul sumelor fiind alocate pentru opere de caritate, de la acordarea de burse pentru elevi si studenţi până la construirea de locuinţe pentru bătrâni si copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu